Rolul cuprului în fertilizarea culturilor agricole

Primele indicaţii asupra rolului unor microelemente datează încă din secolul trecut, dar descoperirea principalelor acţiuni ale acestora asupra plantelor superioare se înregistrează abia după anul 1922. Există nenumărate cercetări științifice care au demonstrat rolul microelementelor în catalizarea reacţiilor metabolice vitale de oxidare sau reducere, stimularea unor procese fiziologice esenţiale, intensificarea activităţii diferitelor enzime, vitamine sau hormoni din plante. În acest material vom explora rolul cuprului în fertilizarea culturilor agricole.

De ce este cuprul atât de important pentru plante

Un microelement deosebit de important în metabolismul plantelor și care este deseori neglijat de către fermieri este cuprul.
Cuprul intră în componenţa următoarelor enzime (numite și cuproenzime): lacaza, fenoloxidaza, tirozinaza (polifenolaza) şi ascorbinoxidaza.

Aceste sisteme enzimatice catalizează oxidaţiile biologice pe baza schimbului de valenţă a cuprului. Prin intermediul acestor enzime, cuprul ia parte la diferite reacții de oxido-reducere din plante. Aceste enzime sunt esențiale pentru desfășurarea normală a metabolismului și se regăsesc în toate plantele de cultură, dar mai ales în graminee.

Cercetările au arătat că la secara de toamnă aprovizionarea cu cupru a ridicat conţinutul de proteină; la orz efectul favorabil al cuprului a fost dovedit prin creșterea conţinutului de acizi nucleici în frunze; la grâu aportul de cupru a adus sporuri semnificative de producție pe solurile bazice cu pH peste 8.

Carența de cupru

Carența de cupru este semnalată în special la cereale, pomi și leguminoase.

Astfel, la cereale, vârfurile plantelor se albesc, frunzele se răsucesc şi ulterior se usucă, creşterea internodurilor este oprită, iar la o carență intensă spicul nu se mai formează.

La pomi, lăstarii tineri prezintă frunze cu marginile arse sau clorozate, iar înflorirea și fructificarea sunt oprite.

Sensibilitatea plantelor de cultură la carenta de cupru este diferită.  Grâul, orzul, ovăzul, secara sunt sensibile la lipsa de cupru. Inul, cânepa, meiul, bumbacul şi trifoiul roşu au pretenții mijlocii, iar cartoful nu are cerințe deosebite față de cupru.

Totodată, și conţinutul de cupru este diferit în țesuturi:

-grâu (paie) 9-18 ppm;

-ovăz 5,2-7 ppm;

-lucernă 5,1-9,6 ppm;

-trifoi roşu 7-16,4 ppm;

-cartofi (tuberculi) 2,5-5,5 ppm ;

-tomate (fructe) 15-25 ppm;

-conopidă (frunze) 5,4 ppm;

-măr (frunze) 5,5-12 ppm;

-păr (frunze) 4,9-41 ppm;

-prun (frunze) 7-9 ppm;

-cireş (frunze 5-200 ppm;

-piersic (frunze) 7-16 ppm;

-viţa de vie (frunze) 2,6-3,9 ppm.

Rolul cuprului la culturile de cereale

Cultura de grâu este consumatoare de cupru, urmată apoi de orz și plantele leguminoase.

Plantele folosesc cuprul în producția de clorofilă și carbohidrați și la formarea spicului. De asemenea, cuprul este implicat în viabilitatea și fertilitatea polenului, precum și la producția de lignină în pereții celulari. Totodată, cuprul influențează eficiența utilizării apei în procesul de lignificare a țesuturilor și poate afecta deopotrivă eficiența utilizării azotului, deoarece este direct legat de asimilarea acestuia în plante.

Simptomele deficienței

Deficitul de cupru la cereale poate fi diagnosticat inițial prin frunzele verzi și ofilite, care apar în ciuda umidității bune a solului. Vârfurile frunzelor tinere mor și se îndoaie în jos (cozi de șobolan), dar cu toate acestea, frunzele inferioare rămân verzi.

Carența de cupru se regăsește predominant în solurile cu textură nisipoasă, solurile cu materie organică ridicată și solurile bazice, unde valorile pH-ului sunt peste 7,5-8.

Perioada de vârf a cererii de cupru este la înflorit. Atunci când cuprul este deficitar, planta nu poate să producă semințe iar spicul se maturizează dar fără boabe.

Această carență de cupru la cereale apare încă din toamnă, astfel plante întregi se vor decolora până la o culoare galbenă-cenușie, adesea în palcuri, care ulterior se extind în întreaga cultură.

Această decolorare se numește melanoză.

Deficitul de cupru este întotdeauna corelat și cu prezența bolilor.  Cornul secarei sau înnegrirea și putrezirea rădăcinilor sau pătarea în ochi a bazei tulpinii.

Carența de cupru poate avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra producției și stabilității paiului, ducând în final la umplerea slabă a boabelor sau cu deformații.

Soluții pentru fertilizarea foliară cu cupru

Pentru corectarea deficiențelor de cupru, NATUREVO pune la dispoziția fermierilor cei mai eficienți fertilizanți foliari pe bază de cupru:

1. COPFORT pe bază de cupru activat cu complex al acidului gluconic, fapt care îl face deosebit de activ, având totodată acțiune sistemică în plante. În plus, prin efectul elicitor (generator de fitoalexine), COPFORT induce plantelor o rezistență deosebită în fața stresului de natură biotică și abiotică.

2. BASFOLIAR® TRIPLE FLO, un produs care conține cupru micronizat, având în plus și alte microelemente esențiale – zinc și mangan în aceeași formulare.

Datorită mărimii particulelor sub 10 microni, BASFOLIAR TRIPLE FLO® acționează direct prin stomate, nefiind astfel necesară chelatarea microelementelor.

Nu lasați deficiențele de cupru să împiedice creșterea și dezvoltarea plantelor. Alegeți soluții eficiente de corectare a deficiențelor de nutriție cu produsele NATUREVO.

Contactați echipa de specialiști NATUREVO pentru a afla mai multe despre gama de fertilizanți foliari cu cupru și cum puteți să obțineți recolte mai sănătoase și bogate.

ing. Florian LAZĂR

08.04.2024