Cheltuielile cu tratamentele în culturi acoperă 20-50% din totalul anual, în funcție de specie, direcție de producție, tip de cultură și altele. Diferența dintre profit, non-profit și pierdere poate fi dată de modul în care se aplică aceste tratamente, evitând aspectele care pot diminua rezultatul așteptat.

1. Conținutul apei în săruri și cationi (duritatea apei)

În România, în peste 90% din cazuri, apa utilizată la tratament este cu diferite grade de duritate peste cea normală în realizarea soluțiilor pentru stropit. De aceea se impune ca înaintea introducerii produselor specifice de protecție a plantelor, fertilizanților, bioregulatorilor, să se corecteze duritatea apei. 

Naturevo oferă în acest scop produsul EVORIGHT PLUS, produs cu efecte multiple, între care și cel de reducere rapidă a durității apei, plecând de la concentrația de 0,1%.

2. pH-ul apei soluției

Majoritatea produselor de protecție a plantelor, dar și fertilizanții și bioregulatorii, penetrează și se translocă mai bine în plantă dacă soluția are un pH ușor acid (până la 5,5%). De aceea, înaintea pregătirii soluției, este bine să fie verificat și apoi corectat pH-ul.

Naturevo oferă în acest scop produsul EVORIGHT PLUS, care se aplică în dozele recomandate la punctul

3. Temperatura apei soluției

Temperatura apei cu care se realizează soluția trebuie să fie asemănătoare cu cea a mediului ambiant. 

Utilizarea la tratament a apei reci, pe lângă faptul că nu asigură rezultatul privind protecția, poate duce la fenomene de fitotoxicitate sau afectarea fiziologiei plantelor.

Apa fierbinte poate produce arsuri/opăreli și fitotoxicitate. De aceea recomandăm să se utilizeze  apă la temperatura mediului ambiant, dar nu mai mică de 10°C și nu mai mare de 35°C.

4. Realizarea unor combinații incompatibile fizic sau chimic

Incompatibilitatea fizică se manifestă prin apariția unor floculări de diverse dimensiuni sau particule gelatinoase. Mai dificil este de sesizat incompatibilitatea chimică. Aceasta ar trebui să fie inserată în eticheta produselor. 

În ambele cazuri de incompatibilitate, eficiența tratamentului poate fi redusă la zero. De aceea, în lipsa unor cunoștințe clare despre compatibilități, este bine să se evite combinațiile multiple de produse.

Pentru compatibilitatea fizică, se recomandă efectuarea unui test preliminar realizării amestecurilor în rezervor și eliminarea produselor incompatibile din amestecuri. 

5. Combinarea unor produse cu durată de acțiune și mod de acțiune diferit

Produsele de contact au durată de acțiune mai scurtă, iar în cazul unor ploi acestea se pot spăla, impunând reducerea intervalului dintre tratamente.

Produsele sistemice intră în circuitul sevei plantelor, au o durată de acțiune mai lungă și se spală mult mai puțin sub acțiunea ploilor (irigării). De aceea este indicat să se evite combinarea în același tratament a produselor de contact cu cele sistemice, excepția cazurilor când produsele de contact sunt de completare.

În cazul în care se combină produse de contact cu produse sistemice cu acțiuni diferite și pentru dăunători diferiți, intervalul dintre tratamente este dat de produsul (produsele) de contact și nu invers. 

6. Ordinea de introducere în soluție a produselor

Este important ca produsele pentru corecția apei să se introducă la început, la fel ca și cele pentru prevenirea formării spumei.

Celelalte produse care se introduc în amestec trebuie să respecte următoarea ordine: 

• Apă 1/2 până la 2/3 
• Corector/stabilizator de apă, antispumant
• Plicuri hidrosolubile
• Formulări WG
• Formulări WP
• Formulări SC
• Formulări EC
• Formulări SL sau OD
• Adjuvanți
• Fertilizanți foliari, biostimulatori

Este foarte importantă realizarea unui amestec omogen și fără spumă, căci spuma poate determina apariția de zone netratate.

7. Înțelegerea greșită a modului de acțiune al produselor

De foarte multe ori nu se înțelege modul de acțiune al produselor și se așteaptă ca tratamentele să rezolve ceea ce nu pot face.

Exemplu: acțiune preventivă înseamnă că produsul acționează înaintea instalării agentului de dăunare;  acțiune curativă înseamnă că produsul acționează în primele faze de infecție, înaintea formării fructificațiilor; acțiune antisporulantă înseamnă acțiune și în faza mai avansată a bolii, dar numai într-o anumită măsură. 

Un produs translaminar (sistemic local/mezostemic) acționează doar de pe o parte pe alta a frunzei și nu intră în interiorul plantei (nu intră în circuitul sevei plantei).

Erbicidele peliculare acționează doar pe sol, asupra buruienilor care abia răsar și nu asupra celor deja crescute s. a. . Un produs larvicid controlează doar larve, nu și adulți.

8. Aplicarea întârziată a tratamentelor

Cea mai păguboasă alternativă privind controlul agenților de dăunare este aceea în care se așteaptă manifestarea deplină a lor și abia atunci să se facă tratamentele.

Foarte mulți fermieri solicită și aplică tratamentele ”azi” pentru că atacul se manifestă de mai multe zile. Pierderile pot fi ireparabile, cu diminuarea drastică a producției. Exemplu: la cereale, atacul muștelor (active și în toamnă) și al tripșilor pot distruge între 30 și 80% din producție, cu afectarea majoră și a calității; 

Atacul de mană la cartof, tomate, poate compromite complet cultura în 3-4 zile de la apariția primelor simptome. Exemplele pot continua către infinit.

Mesaj către fermieri: nu așteptați niciodată atingerea pragului economic de dăunare pentru că acesta este doar o valoare teoretică, de cercetare, foarte greu de detectat și aplicat în condițiile concrete din ferme.

9. Utilizarea incorectă a inductorilor de rezistență sau a substanțelor repelente

Acest tip de produse capătă utilizare din ce în ce mai largă, atât din cauza cerințelor privind reducerea cantităților de produse de protecție a plantelor de sinteză, cât și a ”curățeniei preventive” generate de acest tip de produse. 

Cum modificările genetice în vederea creșterii rezistenței la o seamă de agenți de dăunare sunt mai puțin tolerate, utilizarea substanțelor elicitoare sau nutricitoare reprezintă o soluție valabilă atât pentru producătorii agricoli, cât și pentru consumatorii de produse agricole.

10. Utilizarea eronată a biostimulatorilor în sensul creșterii rezistenței plantelor la agenții de dăunare.

Substanțele biostimulatoare, prin schimbarea sau stimularea unor procese fiziologice din plante, pot genera rezistență sporită la atacuri de boli, în special cele virotice si bacteriene. 

O seamă de substanțe stimulatoare folosite greșit pot amplifica acțiunea agenților de dăunare. De aceea este foarte importantă cunoașterea modului de acțiune a acestui tip de substanțe, efectele directe, efectele colaterale și utilizarea lor după o evaluare corectă a rezultatelor ce se vor obține.

11. Aplicarea tratamentelor pe culturi foarte stresate

Deși majoritatea etichetelor produselor menționează necesitatea evitării tratamentelor pe culturi foarte stresate, mulți fermieri ignoră aceste prevederi și aplică tratamentele în orice condiții, cu motivații multiple. De aceea, de multe ori rezultatul tratamentului reprezintă amplificarea problemelor din cultură: fititoxicități, eficacitate redusă s.a..

În ultimii ani, culturile sunt afectate de arsuri solare. Primele simptome pot fi confundate cu o seamă de boli sau cu deficiențe/carențe nutriționale. În aceste condiții, tratamentele, în special cu produse sistemice, nu au efect, iar bolile se instalează în scurt timp pe țesutul afectat de arsuri. În acest caz, alegerea corectă a produsului pentru tratament este numai apanajul unor specialiști experimentați.

Am putea continua prezentarea situațiilor care diminuează potențialul productiv al culturilor, dar deocamdată de oprim aici.

Poate ca este mai bine să apelați la specialiști ”preventiv”, pentru a evita ”durerile de cap” și pierderile de producție. 

Dr. ing. Ioan Enoiu