1. Rolul cuprului în plante

 Cuprul (Cu) este unul dintre cei opt micronutrienți esențiali ai plantelor. Cuprul este necesar pentru multe reacții de oxido-reducere în plante, totodata participand în activitatea cupro-enzimelor și fiind un element esențial pentru producția de clorofilă și semințe.

Deficitul de cupru poate duce la creșterea sensibilității la diferite boli, ceea ce poate provoca pierderi semnificative de producție. Majoritatea solurilor din România furnizează cantități suficiente de cupru pentru producția vegetală, dar cu toate acestea, deficitul de cupru este prezent în solurile cu conținut ridicat de materie organică sau în solurile nisipoase sau destructurate.

Un alt aspect remarcat în ultimul timp este rolul cuprului ca regulator de creștere. Chiar dacă în literatura de specialitate nu există multe referințe în acest sens, fermierii au observat că la culturile de rapiță sau cereale de toamnă, în special orz și orzoaică, la care s-a aplicat foliar soluție de cupru gluconat, respectiv produsul COPFORT în doză de 1l/ha, creșterea plantelor a fost echilibrată chiar daca au fost aplicate cantități de azot oarecum în exces. Mai mult decat atât, plantele au fost mai viguroase, cu internodii mai scurte, și nu au mai căzut. În plus, s-a observat că plantele au fost mai bine protejate în fața infecțiilor cu boli de colet. Același fenomen a fost observat și în cazul amestecului de fungicide pe bază de triazoli (tebuconazol) împreuna cu COPFORT în doză de 0,5 l/ha.

  2. Deficitul de cupru în plante

 Carenta de cupru poate să apară in general la cerealele pentru boabe: grâu, orz și ovăz, atunci când sunt cultivate pe soluri cu aport deficitar de cupru, cum ar fi:

1. solurile balane cu calciu în exces din Dobrogea sau Dealul Mare
2. solurile sărăturate din Baragan, lunca Calmatuiului, lunca Saratei, lunca Buzaului
3. solurile nisipoase din Oltenia sau alte psamosoluri regionale.

De asemenea, unele culturi de legume, cum ar fi cruciferele, bulboasele, verdețurile, dar și rădăcinoasele, sunt în general foarte sensibile la deficitul de cupru.

Cantitatea de cupru disponibilă plantelor variază foarte mult între diferite tipuri de soluri. Cuprul din sol este reținut de mineralele argiloase sub forma de cation, dar și în asociere cu materia organică in complexul solului. Unele minerale, ca silicatii și carbonatii, conțin cupru ca si impurități, dar in forme indisponibile pentru plante.

3. Condiții determinante care pot genera deficiente de cupru

 Materia organică: Deficiențele de cupru apar adesea în solurile turboase și cu concentrații ridicate de materie organică nedescompusa.

1. Textura solului: Solurile cu textură nisipoasă sunt mai susceptibile de a avea deficit de cupru decât solurile argiloase sau lutoase.
2. pH-ul solului: Solurile care conțin cantități mai mari de oxizi și carbonați tind să aibă cupru disponibil scăzut. Solurile cu un pH de 7,5 sau mai mare trebuie monitorizate atunci când se cultivă culturi sensibile la cupru.

4. Identificarea deficientelor de nutriție cu cupru

 Cuprul este un element relativ imobil in plante iar simptomele deficienței apar pentru prima dată în țesuturile tinere. De exemplu:

1. La cereale, primele simptome apar ca o culoare generală verde deschis, până la verde-galbui. Vârfurile frunzelor sunt răsucite si incep a se usca de la varf spre baza. Dacă deficitul de cupru este sever, creșterea se oprește, plantele se usuca si mor fara a face spic.
2. În cultura de rapita, frunzele tinere pot deveni verde-turcoaz înainte de a deveni galbene. Partea superioară a plantei se ofilește, varfurile de creștere devin subtiri si ascuțite, iar în cele din urmă plantele infloresc foarte slab sau nu reușesc să înflorească si se usucă.
3. La porumb, deficiența apare mai întâi pe frunzele noi, pe măsură ce ies din teaca și dezvoltă o nuanță verde albăstrui. Noile frunze care ies din teaca apar rasucite si spiralate. Necroza poate apărea pe vârfurile și marginile frunzelor iar plantele se opresc din crestere sau chiar se usuca.

5. Diagnoza carentei de cupru

 Testele de sol dar și de țesut vegetal sunt recomandate pentru a determina deficitul de cupru.

1. Testarea solului – testele de sol pentru cupru pe soluri organice sunt cel mai bun predictor al nevoii de cupru într-un program de fertilizare. Aprovizionarea cu cupru din soluri poate fi măsurată cu ușurință prin teste de rutină ale solurilor.
2. Testarea țesutului vegetal – orice deficiență de cupru poate fi confirmată prin analiza țesutului vegetal.

Ambele tipuri de analize se pot face la MINEAR LABORATOARE, laborator care este acreditat MADR si RENAR.  Astfel de analize sunt necesare înainte de a face recomandari pentru utilizarea ingrasamintelor cu microelemente într-un program de fertilizare.

6. Toxicitatea cuprului

 Atentie! Există un prag foarte fin între deficitul de cupru și pragul de toxicitate, de aceea trebuie avuta grija deosebita în timpul aplicării produselor cu cupru. Dacă se aplică în mod repetat, toxicitatea cuprului poate persista pentru o perioadă lungă de timp și este dificil de corectat din cauza solubilității scăzute a cuprului în apă. Concentrația toxică de cupru din sol afectează germinarea semințelor, dezvoltarea sistemului radicular și vigoarea plantelor. Asadar, trebuie monitorizate in mod deosebit terenurile care primesc în mod obișnuit produse cuprice, ca de exemplu: sulfat de cupru, clorura de cupru, hidroxid de cupru sau zeama bordeleza.

 7. Managementul îngrășămintelor cuprice

 Sulfatul de cupru sau clorura de cupru pot fi surse preferate de îngrășăminte cu cupru, datorită costului redus în comparație cu sursele chelate, dar cea mai buna solutie este aplicarea foliară a cuprului în forme mobile și usor asimilabile, cum este, de exemplu, cupru gluconat, adica COPFORT. In acest fel, avem o modalitate eficientă de a corecta deficitul de cupru la rapita, cereale și alte cultrui de camp, precum si la culturile horticole, fara a avea fenomene de fitotoxicitate.

Ing. Mihaela Radu – dir. Marketing Naturevo

05.02.2024